Patericul Online

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Prefaţă

leave a comment »

Spunea Sfântul Vasile cel Mare: „ Una este fapta bună a bărbatului şi a femeii, deoarece i alcătuirea lor este de aceeaşi vrednicie, precum si răsplata asemenea pentru amândoi”. Iar Cuvioasa Domnina învăţa: „Fapta bună nu se deosebeşte în bărbătească şi femeiască, nici înţelepciunea nu se împarte în două, fără asemănare una cu alta; căci deosebirea stă în trupuri, nu în suflete, întru Iisus Hristos, după dumnezeiescul Apostol, nu este bărbat şi femeie” (Gal. 3, 28).

Cu atât mai mult în viaţa monahală legământul fecioriei şterge deosebirile între partea bărbătească şi cea femeiască, monahii şi monahiile fiind deopotrivă „îngeri în trup”. Aşadar, trăirea celor ce fug de lume trebuie să fie aceeaşi şi poveţele după care îşi petrec nevoinţa la fel. În scrierile Sfinţilor Părinţi nu aflăm alcătuiri anume pentru femei sau pentru bărbaţi.

Chiar când sfaturile sunt date unei ucenice, ca în tratatul „Despre feciorie” al Sfântului Atanasie cel Mare sau în „Cuvântul către monahia Xenia” al Sfântului Grigorie Palama, chiar când cuvintele folositoare de suflet au fost rostite de pustnice vestite, ele sunt pentru toţi, fără deosebire, bărbaţi sau femei, în Pateric cuvintele Sarrei sau Singlitichiei au acelaşi loc si autoritate ca şi cele ale lui Antonie, Macarie şi Pimen. Avva sau amma sunt sfătuitori la fel de ascultaţi. Pe tărâm duhovnicesc, femeile puteau adesea întrece pe bărbaţi în înţelepciune, fapte bune şi tărie. Este chiar învăţătura Patericului: „Au venit la dânsa (la amma Sarra, u.n.) pustnici mari din părţile Pilusiului. Şi când mergeau ei, ziceau între sine: „Să smerim pe bătrâna aceasta.» Şi i-au zis ei: -Vezi, să nu se înalţe cugetul tău şi să zici că, iată, pustnicii vin la mine, care sunt o muiere.» Le-a zis lor maica Sarra: «Adevărat, cu firea sunt o muiere, dar nu cu mintea»”.

Există totuşi partea proprie femeilor în trăirea creştină. Este ştiut rolul lor în apărarea cinstirii icoanelor.” Cu mult timp înainte de lupta lor antiiconoclastă, avva Visarion povestea despre un frate ce trăia într-o peşteră, împletind funii în deplină tăcere: „Am aflat că a fost muiere cu firea” şi minunându-se, a adăugat: „Iată cum şi muierile biruiesc pe Satana, iar noi prin cetăţi petrecem cu neorânduială”. Că în ţara noastră şi pretutindeni în lumea creştină se vădeşte o mai mare chemare a femeilor spre monahism este un fapt atestat statistic. Despre trăirea lor pilduitoare citim de curând în „Convorbirile duhovniceşti” publicate de P.C. Ieromonah loanichie Bălan.” Mărturisirile, sfaturile, „cuvintele” maicilor cuprinse în această carte se disting prin note de umilinţă si bucurie care le dau o mare putere ziditoare. Ea vine, poate, şi din faptul că monahia nu are, ca monahul, vocaţia studiilor teologice înalte, a preoţiei şi arhieriei, nici primejdia călătoriilor dese. Trăirea duhovnicească, viaţa liturgică şi, îndeosebi, ascultarea ocupă principalul loc în sporirea lor. ,.Puterea multă” a „graiurilor” lor, învăluite în modestie şi discreţie, vine dintr-o experienţă lăuntrică dobândită prin rănduiala cea mai aspră a vieţii călugăreşti.

Vrednicia vieţuirii monahale feminine era, fireşte, cunoscută şi în Bizanţul veacului al Xlll-lea, dar nu atât întru lauda cuvioaselor maici de altădată, cât pentru încurajarea şi povăţuirea ucenicei sale Teodora, monahie de viţă împărătească, iată că un duhovnic cunoscut azi numai prin alcătuirea despre care este vorba aici, avva Isaia, a adunat într-o carte cuvinte şi învăţături ale pustnicelor, carte mai cunoscută apoi, după pilda „Patericului”, sub titlul de „Materic”.

„Matericul” s-a bucurat de primirea şi răspândirea cuvenită în obştile de monahii, dar şi de monahi, judecând după faptul că mai toate manuscrisele pe care le cunoaştem au fost păstrate în mănăstiri de bărbaţi. Dar între ediţiile moderne de scrieri ascetice cartea a fost uitată. Abia în 1585 ea a fost tălmăcită în greaca nouă de Nichifor din Chios şi publicată la Ermoupole de arhimandritul Hristofor.” Marele duhovnic rus Teofan Zăvorâtul (Gheorghe Govorov, episcop de Tambov, apoi de Vladimir) a făcut apoi traducerea rusească, apărută la Moscova în 1891 cu cheltuiala Mănăstirii Sfântul Pantelimon de la Muntele Athos, încredinţat că „nu există (încă) la noi cărţi destinate anurne monahiilor”‘. O mai veche tălmăcire românească, de acum două veacuri, n-a fost publicată niciodată.

Pentru soarta vitregă a cărţii în vremurile mai aproape de noi, o explicaţie s-ar putea afla în studiile celor doi cărturari catolici Jean Gouillard şi Irenee Hausherr care au descurajat interesul pentru o alcătuire al cărei autor cutezase să pună pe seama unor vestite pustnice, intre cuvintele lor autentice, „graiurile” altor, nu mai puţin vestiţi, părinţi ai pustiei egiptene. Amândoi autorii amintiţi dau  exemple  de  asemenea  „împrumuturi”, întrerupându-şi apoi exerciţiul critic, convinşi de inutilitatea de a prelungi demonstraţia despre lipsa de originalitate a compilaţiei avvei Isaia care, arată Hausherr, „prescurtează, glosează, interpolează, comentează fără scrupule (…) pretinsele apoftegme ale maicilor (..J. S-ar putea chiar (dar e puţin probabil) ca Isaia să fi alcătuit unele din ele în întregime”.

Şi totuşi, după aceiaşi învăţaţi, „Matericul” este mai mult decât o pildă a modului în care se alcătuia o carte în faza târzie a literaturii bizantine. „Scrierile acestui Isaia – mărturiseşte Hausherr, dincolo de interesul lor filologic, ne-ar putea aduce puţină lumină asupra perioadei de trecere de la şcoala lui Simion Noul Teolog la palamism”. Tot Hausherr văzuse mai înainte în Materie „o etapă între Simion Noul Teolog şi isihasmul secolului al XlV-lea „. La fel, Gouillard arăta că „prin lecturile sale preferate (Isaac, Scărarul, Maxim, Thalasie etc.), prin întâietatea isihiei şi rolul fundamental al rugăciunii inimii, Isaia ne face să ne gândim la isihasmul veacului următor. El îl anunţă.”

Într-adevăr, multe „cuvinte” citate de avva Isaia sunt comentate de el cu adaosuri despre linişte (sychia) şi tăcere (siope) care îngăduie cititorului „o mai adâncă înţelegere a textelor. Avva este un dascăl al păzirii minţii, al nevoinţelor, al citirii Scripturilor, al dobândirii lacrimilor şi rugăciunii lui Iisus, povăţuitor după propria sa trăire, iar nu un simplu compilator.

Aceste calităţi ale Matericului răscumpără cu prisosinţă „lipsa de originalitate a lui Isaia” în care Gouillard vedea „mai degrabă un nevoitor ale cărui preocupări, toate, sunt centrate pe gândul la moarte, la judecată, la mântuire şi la activitatea ce trebuie desfăşurată în acest scop”. Pentru că, dincolo de aceste preocupări care nu au de ce să fie reproşate unui monah, avva Isaia era încredinţat că „isihia hotărăşte viaţa călugărului: ea este calea strâmtă, singura care duce la viaţă, cea mai mare lucrare, mai grea decât oricare alta în cântarul faptelor bune”. Şi, adăugăm, problema „originalităţii” nu se punea, pe vremea avvei Isaia, în termenii criticii de texte moderne.

Până la cercetarea atentă care să pună în lumină ceea ce duhovnicul maicii Teodora aduce nou faţă de scrierile de până la el, Matericul a rămas un povăţuitor de nevoinţă creştină mereu răspândit prin copii manuscrise, iar în zilele noastre a îndemnat la alcătuiri asemănătoare. P.B. Paschou a publicat în 1990 un Nou Materic, cuprinzând „izvoare necunoscute şi inedite, patristice şi ascetice, despre cinstitele şi sfintele femei”, iar D.G. Tsami, în 1990-l992, sub titlul „Materic”, o amplă culegere de „povestiri, cuvinte şi vieţi ale sfintelor maici ale Pustiei, ale femeilor nevoitoare şi cuvioase ale Bisericii Ortodoxe”.

Am semnalat recent un manuscris care, după aspect şi limbă, pare a fi o copie făcută în Moldova, către sfârşitul secolului al XVIII-lea, a celei mai vechi tălmăciri româneşti a Matericului. Este singurul text complet, tradus după originalul grecesc, ajuns până la noi. A doua versiune, păstrată la Mănăstirea Dealu într-o copie dactilografiată, fără indicaţii despre traducător şi dată, dar într-o limbă românească mai limpede, a încurajat publicarea Matericului la noi, pentru folos în primul rând duhovnicesc, dar şi ca început al cercetărilor viitoare despre această veche scriere isihastă.
Virgil Cândea

Anunțuri

Written by uncrestinortodox

Decembrie 10, 2006 la 1:35 pm

Publicat în Diverse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: