Patericul Online

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Prolog

leave a comment »

Viaţa creştină cuprinde stări şi experienţe diverse, potrivit darurilor Duhului Sfânt, care „suflă unde vrea”, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Una din stările vieţii creştine este monahismul, cu trăirile şi nevoinţele lui. Mentalitatea generală este aceea că monahismul reprezintă o realitate instituţionalizată, dar care este şi rămâne la marginea Bisericii, oferind unei anumite categorii de creştini posibilitatea trăirii unei credinţe radicalizate, care nu ar privi şi pe ceilalţi creştini.

O analiză mai atentă a lucrurilor ar favoriza o înţelegere mai luminoasă şi mai optimistă a monahismului, ar arăta că monahismul, depane de a fi la periferia Bisericii, este de fapt în inima ei. Este locul unde se încearcă trăirea fără risipă a vocaţiei pe care omul o primeşte în Sfântul Botez, cu un anumit ritm, cu un anumit duh în ambianţa eclesială, care fac monahismul foarte repede remarcat.

De îndată ce vom înţelege acest fenomen, înţelegem, aşadar, că monahismul, trăit potrivit unei norme proprii de cei care au această vocaţie, descoperă una din funcţiile esenţiale ale Bisericii.

Că este bărbătesc sau feminin, monahismul corespunde funcţiei veghetoare a Bisericii. Privegherea, caracteristică monahului, păstrează, împotriva oricărei uitări, conştiinţa singurei finalităţi care are valoare: aceea de a duce o viată care se dăruieşte deplin lui Dumnezeu, cu Hristos Însuşi, pentru slava lui Dumnezeu si mântuirea lumii. El este semnul a ceea ce este unic si folositor pentru orice creştin — viaţa în totală credincioşie faţă de Dumnezeu.

Apărut şi organizat aproape în aceeaşi perioadă cu monahismul masculin, monahismul feminin are rolul său si importanţa sa, deloc insignifiante în Biserică. De altfel, în Biserică nu este nimic neglijabil, orice nevointă îşi are rostul ei, dacă este după rânduială. De neglijat, de ocolit, de evitat este numai păcatul, de care să ne ferească bunul Dumnezeu pe toţi! Chiar dacă prin rânduială lui Dumnezeu femeia nu are misiuni sacerdotale, răspunderile şi slujirile sale sunt multiple şi necesare în ansamblul vieţii Bisericii.

Dacă în identitatea ei cea mai profundă Biserica se găseşte într-o relaţie de tip feminin faţă de Dumnezeu — ea este mireasa Mirelui Hristos sau Trupul mistic al Capului, Hristos — călugăriţele, în cadrul Bisericii, au sensul chemării lor speciale şi conştiinţa importanţei vocaţiei lor. Monahia trăieşte viaţa sa în Biserică fără a avea sentimentul că i s-ar fi răpit ceva. Calitatea ei nu se defineşte prin vreo reacţie inversă faţă de alte structuri ale Bisericii, aşa cum monahismul nu este o stare de reacţie inversă faţă de lume. Călugăria feminină nu este o formă defensivă sau una care s-ar căzni să smulgă bărbaţilor (chiar şi pentru mediul ei restrâns) anumite privilegii care i-ar lipsi. Monahismul feminin nu este o competiţie sau o alternativă a celui masculin, sau a darurilor bărbatului în Biserică. Ceea ce interesează călugăriţa este mântuirea în cadrul aceleiaşi Biserici, alături de ceilalţi, călugări sau mireni. De aceea mănăstirile ortodoxe, fie că sunt de maici sau de călugări, nu sunt închise mirenilor. Aceştia vin în mănăstiri unde capătă alinare, sfat şi putere.

Se spune că la noi monahismul este în criză, si în parte este adevărat. Monahismul a apărut, de altfel, într-o stare de criză a Bisericii. Cum „criţă” în greceşte înseamnă „judecată”, monahismul este una din formele prin care creştinul îşi trăieşte cu judecată, critic, cu luciditate, calitatea de creştin. Şi a apărut când comunitatea eclesială a simţit nevoia de a vedea şi a trăi viaţa în Hristos şi în acest fel. Uneori, monahismul pare în impas. Este aşa dacă îl privim dintr-o perspectivă nostalgic triumfalistă, dacă am vrea să facem din el altceva decât este: viaţă creştină dusă în renunţare. Dacă va fi văzut, dacă va fi înţeles aşa, „performanţele” de alt ordin care s-ar putea atinge cu concursul monahilor, nu vor fi monahale.

Nesacerdotal dar consacrat, monahismul feminin a avut parte de aceleaşi nevoinţe (de cele mai multe ori eroice) si de aceleaşi daruri ca si cel al bărbaţilor. Despre el s-a scris mai puţin în spaţiul creştin-ortodox. Şi un lucru caracteristic: nu găsim în monahismul feminin ortodox autobiografii de sfinte aşa cum există în Biserica romano-catolică. De altfel, este destul de delicat ca un sfânt să-şi scrie viaţa. „Apoftegmele” Părinţilor pustiei au fost cartea de căpătâi a monahului ortodox, bărbat sau femeie.

În spaţiul românesc, de multă vreme circulă un fel de „cuvinte” ale maicilor. Nu cunoaştem însă cine le-a scris. Dar ştim că în ele găsim sfaturi de la maicile Sara, Theodora, Singlitichia, Matroana, Melania ele., sau sfaturi ale avvei Isaia către maici. De aceea nu este exclusiv un „Matericon”, ci o colecţie de apoftegme alcătuită în mănăstirile de maici, unde duhovnicul avea rolul său bine determinat. Sfaturi privind viata monahului, isihasmul feminin, înfrânarea limbii, ispitele Satanei, autocunoasterea, liniştea, tăcerea, smerenia, paza gândurilor ele. sunt câteva din sfaturile şi învăţăturile date de maici maicilor. Departe de a fi o colecţie paralelă apoftegmelor Părinţilor pustiei (Patericul egiptean), această culegere de „Apoftegme” surprinde uneori prin analize mult mai profunde. Dacă, spre exemplu, pentru Sfântul Macarie Egipteanul gândurile care vin peste monah se aseamănă ciorilor care se pun pe pom, acesta rămânând curat după alungarea lor, după cum va rămâne şi mintea omului, alungând de la ea gândurile, în „Apoftegmele” maicilor analiza este mult mai adâncă. Iată ce spune Cuvioasa Teodora despre gânduri: „Şezând înăuntrul chiliei tale, păzeşte-ţi gândurile, dacă poţi, şi atunci vei cunoaşte cum şi de unde, când şi câţi şi ce fel de tâlhari vor să intre şi să fure faptele tale bune… Orice gând, însoţit de o împreună îndulcire şi învoire, cade sub judecată… Aşadar, să nu socotiţi, bunele mele surori, că gândurile nu ne vatămă, pentru că şi numai unirea cu ele este judecată, ca şi fapta „.

Este un lucru bun tipărirea acestor cuvinte ale maicilor din „Matericon „. Doresc să se folosească de ele spre mântuire cele şi cei ce le vor citi.

Monahia Eufrasia Poiană,
Mănăstirea Dealu

Anunțuri

Written by uncrestinortodox

Decembrie 10, 2006 la 1:34 pm

Publicat în Diverse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: